Vârsta de 65 de ani, aproximativ echivalentă vârstei de pensionare în majoritatea țărilor dezvoltate, se considera a fi începutul batrâneții.

În numeroase parți ale lumii în curs dezvoltare, timpul cronologic joaca, însa, un rol mai mic sau inexistent în perceperea termenului de batrânețe. Mai importante sunt alte sensuri social construite ale conceptului de vârstă, așa cum ar fi rolurile persoanelor în vârsta. De fapt, s-a

constatat ca pierderea acestor roluri constituie un risc fundamental în diminuarea calitatii vietii la batrânețe.

În România, ponderea populației cu varsta de peste 65 de ani a atins 16,1% in 2011 (sursa recensământ), față de 11% in 1992, si va depasi 26% în 2060 (a se vedea: Institutul Național de Statistică, 2013, „Proiectarea populatiei Romaniei la orizontul anului 2060“). Îmbătrânirea populației reprezinta un aspect important în proiectarea politicilor sociale si demografice.

Momentul perceput de populatie ca intrare in etapa de ”bătrânețe” este momentul pensionarii, un evenim important în viața oricarei persoane, semnificația fiind copleșitoare pentru cei care au fost obisnuiți sa-și definească utilitatea prin ceea ce făceau. Copiii sunt adulți, și-au creat propria viață, fenomenul de îmbătrânire a populatiei interferând uneori cu cel de migrație a tinerilor. Pentru mulți vârstnici pensionarea este privita ca o pierdere cu efecte în reducerea veniturilor, pierderea poziției sociale și a prestigiului individual; aparișia unei imagini negative cu privire la propria persoană, de neputință, ca reprezentând o povara pentru ceilalți membri ai familiei. Persoane foarte active din mediul urban vor suporta mai greu acest moment. Dupa pensionare se poate instala așa-numita nevroză de inactivitate, care, evoluând, poate genera tulburari somatice, cardiovasculare, digestive, respiratorii. Izolarea vârstnicilor nu reprezintă o consecință doar a retragerii din activitatea socială, ci și o urmare a condițiilor restrictive de mediu (lipsa ocaziilor, evenimentelor, estomparea dorinței etc).

Izolarea accentuează problemele de de sănătate și accelerează degenerarea stării generale de sănătate (atât în ceea ce privește mobilitatea fizică cat și în ceea ce privește capacitatea cognitivă a unei persoane).

Persoanele în vârstă încearcă un sentiment de marginalizare. Reducerea veniturilor pentru pensionari a condus, treptat, la incapacitatea acoperirii cheltuielilor zilnice, proporția lor printre săraci este destul de mare datorita numărului ridicat de pensionari cu venituri mici și foarte mici.

În acest moment, în România, cea mai mare parte a vârstnicilor nu dispune de resurse suficiente pt o viata decentă, nu au condiții de a participa activ la viața publică, socială și culturală, nu au libertatea de decizie asupra propriei vieți și nu dispun de servicii sociale de îngrijire în funcție de nevoile individuale. Riscul marginalizarii sociale este si mai ridicat in cazul vârstnicilor care locuiesc singuri. Stilul de viață modern și resursele financiare reduse marginalizează accesul persoanelor vârstnice la viașa socială.

Acestea sunt aspectele demografice si psihosociale care definesc nevoile populației vârstnice.

Concret, in Baia Mare, cei aproape 15.000 de vârstnici pot beneficia de 2 centre rezidențiale private, 3 Centre de zi, 3 unități de îngrijiri la domiciliu cu un total oficial de 215 beneficiari în aceste servicii, reprezentand 1,5% din toata populația de persoane vârstnice din municipiul

Baia Mare. Iar în Jibou cei 1.335 varstnici nu au niciu serviciu social licențiat adresat lor.

Ce întelegem din contextual social în care propunem proiectul, ca o concluzie a metaanalizei realizate:

(*)Numărul foarte ridicat de vârstnici aflati în risc major, izolați, imobilizați la domiciliu, în risc de sărăcie, a caror stare generală se alterează rapid prin inactivitate și prin lipsa unor servicii care sa răspundă nevoilor lor (inclusiv a hranei adecvate), numărul redus de servicii sociale și de furnizori de servicii sociale care să poata răspunde nevoilor, numărul redus de tipuri de servicii la nivel de comunitate astfel încat nu răspund nevoilor existente.

(*)Lipsa unor politici sociale adecvate unei intervi eficiente pt imbatranirea populatiei, fenomen care se va accentua conform previziunilor statistice efectuate oficial.

(*)În prezent resursa reprezentă de vârstnici este ignorata, neutilizată- ignorare si neutilizare care de fapt îi plasează în vulnerabilitate.

Lipsa unei intervenții structurate în asigurarea mentalității și serviciilor care să asigure îmbatranirea activă va crea majore dificultăți la nivelul societăților viitoare. În prezent efectul este sectorial la nivelul calității vieții vârstnicilor, dar cu timpul efectele se vor vedea la nivelul întregii comunităti fiind necesare tot mai multe resurse financiare de orientat catre nevoile persoanelor vârstnice.

Soluția este extrem de simplă în contextul lipsei resurselor instituționale: utilizarea eficientă a resursei reprezentate chiar de vârstnici. Menținerea lor în activitate va avea efect pozitiv în ceea ce privește starea lor de sănătate, timp în care abilitățile lor pot fi folosite și catre soluționarea altor probleme sociale.

De exemplu cadre didactice pensionare pot sprijini copiii cu rezultate slabe la învățătură și cu risc de abandon scolar, preoții pensionari pot furniza suport moral etc. Astfel, vârstnicii pot juca un rol imp in comunitate si pot contribui la o mai buna calitate a vieții, atât pentru propria persoană cât și pentru cei din jur.

Astfel prin acest proiect Asociația Diecezană Caritas Greco Catolic Maramureș, în parteneriat cu Asociația Vis Juventum, își propun următoarele acțiuni:

-Înființarea și furnizarea de servicii care să optimizeze gradul de mobilitate al fiecarui vârstnic, adaptat situației fiecăruia, cu prioritate la cei izolați sau imobilizați la domiciliu;

-Furnizarea de consiliere și asistență, încurajarea implicării și activării, transformarea vârstnicului într-o resursă pentru comunitate;

-Dezvoltarea de activități și programe care sa încurajeze îmbătrânirea activă.

Pe durata a 3 ani, proiectul își propune să implementăm următoarele soluții:

• Creșterea numărului de servicii sociale licentiațe în Baia Mare și Jibou (1 serviciu de asistență comunitară în Baia Mare și unul în Jibou)
• Creșterea numărului de furnizori de servicii
• Cresterea numărului de varstnici care beneficiază adecvat nevoilor lor de servicii sociale: în Baia Mare 60 de vârstnici imobilizați sunt sprijiniți la domiciliu, atât in Baia Mare cât și în Jibou câte 60 de vârstnici izolați, în risc de sărăcie, vor beneficia de asistență comunitară.
• Dezvoltarea unui program de voluntariat prin care sa contribuim la utilizarea eficientă a resursei si la îmbatranirea activă in fiecare din cele 2 localități.
• Derularea de diferite acțiuni si evenimente care sa implice toți factorii sociali interesați în soluționarea problematicii.

Valoarea adaugată a proiectului este reprezentată pe de o parte de creșterea numărului de servicii sociale licențiate adresate vârstnicilor. În condițiile unei localități care la acest moment nu are nici un serviciu social pentru vârstnici (Jibou). Pe de alta parte, dezvoltarea principiului de îmbatranire activă, a voluntariatului la vârstnici, includerea bunelor practici EU cu privire la acest aspect în comunitatea din Baia Mare și Jibou va modifica mentalități, va dezvolta noi stiluri de viață, va contribui la calitatea vieții nu doar a vârstnicilor beneficiari ai proiectului ci si generațiilor viitoare care vor fi suficient de norocoase sa ajungă la momentul pensionarii.

Rezultatele proiectului vor genera scăderea necesarul de asistență socială și a nevoii persoanelor de a fi susținute de stat, contribuind la iesirea din risc de vulnerabilitate și la îmbatranirea activă a populației.