ADRESA

Strada Victoriei 82/21
430122 Baia Mare, Maramures

Tel.  0362-401169

Categorie:

Acte normative

• Codul Familiei

Tutela se deschide în cazurile în care minorul este lipsit de ocrotirea părintească. Minorul se găseşte în această situaţie dacă ambii părinţi sunt morţi, declaraţi morţi, necunoscuţi, dispăruţi, decăzuţi din drepturile părinteşti ori puşi sub interdicţie. La desfacerea adopţiei, instanţa judecătorească poate să instituie tutela dacă este în interesul minorului ca părinţii lui să nu redobândească exerciţiul drepturilor şi îndatoririlor părinteşti. Tutela se exercită numai în interesul minorului.

La desemnarea tutorelui se va ţine seama de interesele minorului. 

Codul familiei stabileşte incapacităţile speciale de a fi tutore. Nu poate fi tutore:

  • • minorul sau cel pus sub interdicţie;
  • • cel decăzut din drepturile părinteşti sau declarat incapabil de a fi tutore;
  • • cel căruia i s-a restrâns exerciţiul unor drepturi politice sau civile, fie în temeiul legii, fie prin hotărâre judecătorească, precum şi cel cu rele purtări;
  • • cel lipsit de dreptul de a alege şi de a fi ales deputat;
  • • cel care, exercitând o altă tutelă, a fost îndepărtat din aceasta;
  • • cel care, din cauza intereselor potrivnice cu ale minorului, nu ar putea îndeplini sarcina tutelei.


Când vreuna din împrejurările arătate mai sus se iveşte în timpul tutelei, tutorele va fi îndepărtat.

Sarcina de tutore poate fi refuzată în următoarele situaţii:

  • • are vârsta de 60 de ani împliniţi;
  • • femeia însărcinată sau mama unui copil mai mic de 8 ani;
  • • creşte şi educă doi sau mai mulţi copii;
  • • exercită o altă tutelă sau curatelă;
  • • nu poate îndeplini această sarcină din cauza bolii, a infirmităţii, a felului îndeletnicirii, a depărtării domiciliului de locul unde se află bunurile minorului sau din alte motive întemeiate.


Dacă apare vreuna din aceste situaţii în timpul tutelei, tutorele poate cere înlocuirea sa (Codul familiei). 

Drepturile şi îndatoririle tutorelui cu privire la persoana minorului au acelaşi conţinut ca şi drepturile şi îndatoririle părinteşti şi se exercită numai în interesul minorului. 
Obligaţiile tutorelui:

a) Tutorele are obligaţia de a îngriji de minor. 
El este obligat să crească copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, de educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia, potrivit cu însuşirile lui. 

b) Tutorele are obligaţia de a administra bunurile minorului şi de a-l reprezenta în actele civile, însă numai până la data când acesta împlineşte vârsta de paisprezece ani. 
Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani poate face singur acte de conservare şi acte de administrare, dacă acestea din urmă nu-i pricinuiesc vreo leziune, însă numai cu încuviinţarea prealabilă a tutorelui, spre a-l apară împotriva abuzurilor din partea terţilor..
Minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate face acte de dispoziţie (ex. vânzare-cumpărare, donaţie) însă cu încuviinţarea prealabilă a tutorelui şi a autorităţii tutelare. Actele încheiate de minor, fără încuviinţarea prealabilă, sunt anulabile. 

c) inventarierea bunurilor minorului. 
După numirea tutorelui şi în prezenţa acestuia, un delegat al autorităţii tutelare va verifica la faţa locului toate bunurile minorului, întocmind un inventar, care va fi supus aprobării autorităţii tutelare. 
Creanţele pe care le au faţă de minor tutorele, soţul, o rudă în linie dreaptă ori fraţii sau surorile tutorelui pot fi plătite numai cu aprobarea autorităţii tutelare. 

d) cheltuieli legate de întreţinerea minorului şi administrarea bunurilor sale. 
Autoritatea tutelară va stabili suma anuală necesară pentru întreţinerea minorului şi administrarea bunurilor sale. Instituţia va putea modifica, potrivit împrejurărilor, această sumă. 
Cheltuielile necesare pentru întreţinerea minorului şi administrarea bunurilor sale se acoperă din veniturile acestuia. În cazul în care veniturile minorului nu sunt îndestulătoare, autoritatea tutelară va dispune vânzarea bunurilor minorului. 

Dacă minorul este lipsit de bunuri şi nu are părinţi sau alte rude care sunt obligaţi de lege să-i dea întreţinere, autoritatea tutelară va cere Direcţiei judeţene sau a municipiului Bucureşti de muncă şi ocrotiri sociale să contribuie la întreţinerea lui.

e) Este oprit să se încheie acte juridice între tutore, soţul, o rudă în linie dreaptă ori fraţii sau surorile tutorelui, de o parte, şi minor, de alta. 

f) Tutorele nu poate, fără prealabila încuviinţare a autorităţii tutelare, să facă valabilă înstrăinarea ori gajarea bunurilor minorului, renunţarea la drepturile patrimoniale ale acestuia, precum şi să încheie orice alte acte care depăşesc dreptul de a administra. 

Tutorele poate înstrăina, fără prealabila încuviinţare a autorităţii tutelare, bunurile supuse pieirii ori stricăciunii, precum şi bunurile devenite nefolositoare pentru minor, dacă valoarea acestora din urmă nu depăşeşte două sute cincizeci de lei. 

Tutorele nu poate, în numele minorului, să facă donaţii şi nici să garanteze obligaţia altuia. Tutorele nu poate, fără prealabila încuviinţare a autorităţii tutelare, să facă valabilă înstrăinarea ori gajarea bunurilor minorului, renunţarea la drepturile patrimoniale ale acestuia, precum şi să încheie orice alte acte care depăşesc dreptul de a administra. Actele făcute cu încălcarea dispoziţiilor anterioare sunt anulabile. 

Minorul poate face plângere autorităţii tutelare cu privire la actele sau faptele tutorelui păgubitoare pentru minor. Tutorele va fi îndepărtat dacă săvârşeşte un abuz, o neglijenţă gravă sau fapte care îl fac nevrednic de a fi tutore, precum şi dacă nu îşi îndeplineşte mulţumitor sarcina. La încetarea tutelei, tutorele este dator ca, în termen de cel mult treizeci de zile, să prezinte autorităţii tutelare o dare de seamă generală. El are aceeaşi îndatorire şi în caz de îndepărtare din tutelă. Bunurile care au fost în administrarea tutorelui vor fi predate, după caz, fostului minor, moştenitorilor acestuia sau noului tutore. 

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului

Bulevardul G-ral Gheorghe Magheru nr. 7
Sector 1, Bucureşti, Cod poştal 010322
Tel: 021-315.36.33, 021-315.36.30, 021-310.07.89, 021-310.07.90
Fax: 021-312.74.74; E-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Categorie:

Acte normative

• Codul penal al României

Potrivit Codului penal, infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului reprezintă punerea în primejdie gravă, prin măsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului, de către părinţi sau de către orice persoană căreia minorul i-a fost încredinţat spre creştere şi educare, şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. Prin măsuri şi tratamente se înţeleg lovirile sau violenţele de orice fel, neasigurarea alimentaţiei, hainelor şi a condiţiilor corespunzătoare de locuit, precum şi orice alte măsuri sau tratamente aplicate minorului care pun în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală sau morală a acestuia. 

Pentru a constitui infracţiune, fapta trebuie să fi fost săvârşită cu intenţie, adică făptuitorul să-şi fi dat seama că prin măsurile sau tratamentele aplicate minorului pune în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală sau morală a acestuia. 

Reţinerea de către un părinte a copilului său minor, fără consimţământul celuilalt părinte sau al persoanei căreia i-a fost încredinţat minorul potrivit legii, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta persoanei căreia i s-a încredinţat minorul prin hotărâre judecătorească, spre creştere şi educare, de a împiedica în mod repetat pe oricare dintre părinţi să aibă legături personale cu minorul, în condiţiile stabilite de părţi sau de către organul competent. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

Potrivit Cod penal, constituie infracţiune săvârşirea de către persoana care are obligaţia legală de întreţinere, faţă de cel îndreptăţit la întreţinere, a faptei de părăsire, alungare sau lăsare fără ajutor, expunându-l la suferinţe fizice sau morale şi neîndeplinirea cu rea-credinţă a obligaţiei de întreţinere prevăzută de lege, infracţiune care se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă. De asemenea, constituie infracţiune neplata cu rea-credinţă, timp de 2 luni a pensiei de întreţinere stabilite pe cale judecătorească şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani sau cu amendă.

Sesizarea săvârşirii unei infracţiuni se adresează organului de cercetare penală al poliţiei. Sesizarea se realizează la plângerea penală a reprezentantului minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani, a minorului care a împlinit vârsta de 14 ani cu încuviinţarea reprezentantului legal (părinte sau tutore) sau din oficiu (când se află pe orice cale că a fost săvârşită o infracţiune). În cazul infracţiunilor săvârşite asupra minorilor, plângerea prealabilă nu este obligatorie. 

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului

Bulevardul G-ral Gheorghe Magheru nr. 7
Sector 1, Bucureşti, Cod poştal 010322
Tel: 021-315.36.33, 021-315.36.30, 021-310.07.89, 021-310.07.90
Fax: 021-312.74.74; E-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Categorie:

Acte normative

• Lege nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului

Prin abuz asupra copilului se înţelege orice acţiune voluntară a unei persoane care se află într-o relaţie de răspundere, încredere sau de autoritate faţă de acesta, prin care este periclitată viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului. 

Prin neglijarea copilului se înţelege omisiunea, voluntară sau involuntară, a unei persoane care are responsabilitatea creşterii, îngrijirii sau educării copilului de a lua orice măsură subordonată acestei responsabilităţi, fapt care pune în pericol viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului. 

Sunt interzise aplicarea pedepselor fizice sub orice formă, precum şi privarea copilului de drepturile sale de natură să pună în pericol viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului, atât în familie cât şi în orice instituţie care asigură protecţia, îngrijirea şi educarea copiilor.

Orice persoană care, prin natura profesiei sau ocupaţiei sale, lucrează direct cu un copil şi are suspiciuni în legătură cu existenţa unei situaţii de abuz sau de neglijare a acestuia este obligată să sesizeze serviciul public de asistenţă socială sau direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei rază teritorială a fost identificat cazul respectiv. Pentru semnalarea cazurilor de abuz sau de neglijare a copilului, la nivelul fiecărei direcţii generale de asistenţă socială şi protecţia copilului se înfiinţează obligatoriu telefonul copilului, al cărui număr va fi adus la cunoştinţă publicului. 

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului

Bulevardul G-ral Gheorghe Magheru nr. 7
Sector 1, Bucureşti, Cod poştal 010322
Tel: 021-315.36.33, 021-315.36.30, 021-310.07.89, 021-310.07.90
Fax: 021-312.74.74; E-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Categorie:

Acte normative

• Hotărâre de Guvern nr. 1663/2008 privind indexarea cuantumului alocaţiei lunare de plasament
• Lege nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului

Protecţia specială a copilului reprezintă ansamblul măsurilor, prestaţiilor şi serviciilor destinate îngrijirii şi dezvoltării copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi sau a celui care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora. 

Copilul beneficiază de protecţia specială prevăzută de lege până la dobândirea capacităţii depline de exerciţiu. La cererea tânărului, exprimată după dobândirea capacităţii depline de exerciţiu, dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ de zi, protecţia specială se acordă, în condiţiile legii, pe toată durata continuării studiilor, dar fără a se depăşi vârsta de 26 de ani. 

Măsurile de protecţie specială a copilului sunt:

  • a) plasamentul;
  • b) plasamentul în regim de urgenţă;
  • c) supravegherea specializată.


De măsurile de protecţie specială, instituite de lege, beneficiază:

  • a) copilul ai cărui părinţi sunt decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti, puşi sub interdicţie, declaraţi judecătoreşte morţi sau dispăruţi, când nu a putut fi instituită tutela;
  • b) copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinţilor din motive neimputabile acestora;
  • c) copilul abuzat sau neglijat;
  • d) copilul găsit sau copilul abandonat de către mamă în unităţi sanitare;
  • e) copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal.


Părinţii, precum şi copilul care a împlinit vârsta de 14 ani au dreptul să atace în instanţă măsurile de protecţie specială instituite de lege, beneficiind de asistenţă juridică gratuită, în condiţiile legii. 

Plasamentul copilului constituie o măsură de protecţie specială, având caracter temporar, care poate fi dispusă, în condiţiile legii, după caz, la:

  • a. o persoană sau familie;
  • b. un asistent maternal;
  • c. un serviciu de tip rezidenţial.


Persoana sau familia care primeşte un copil în plasament trebuie să aibă domiciliul în România şi să fie evaluată de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului cu privire la garanţiile morale şi condiţiile materiale pe care trebuie să le îndeplinească pentru a primi un copil în plasament. 

Pe toată durata plasamentului, domiciliul copilului se află, după caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidenţial care îl are în îngrijire. 

La stabilirea măsurii de plasament se va urmări:

  • a. plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsă sau la familia substitutivă;
  • b. menţinerea fraţilor împreună;
  • c. facilitarea exercitării de către părinţi a dreptului de a vizita copilul şi de a menţine legătura cu acesta.


Începând cu luna ianuarie 2009, cuantumul lunar al alocaţiei de plasament se stabileşte la 97 lei.

Plasamentul copilului în regim de urgenţă este o măsură de protecţie specială, cu caracter temporar, care se stabileşte în situaţia copilului abuzat sau neglijat, precum şi în situaţia copilului găsit sau a celui abandonat în unităţi sanitare. Pe toată durata plasamentului în regim de urgenţă se suspendă de drept exerciţiul drepturilor părinteşti, până când instanţa judecătorească va decide cu privire la menţinerea sau la înlocuirea acestei măsuri şi cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti. 

Măsura de supraveghere specializată se dispune în condiţiile legii faţă de copilul care a săvârşit o faptă penală şi care nu răspunde penal. În cazul în care există acordul părinţilor sau al reprezentantului legal, măsura supravegherii specializate se dispune de către comisia pentru protecţia copilului, iar, în lipsa acestui acord, de către instanţa judecătorească.

Măsura supravegherii specializate constă în menţinerea copilului în familia sa, sub condiţia respectării de către acesta a unor obligaţii, cum ar fi:

  • a) frecventarea cursurilor şcolare;
  • b) utilizarea unor servicii de îngrijire de zi;
  • c) urmarea unor tratamente medicale, consiliere sau psihoterapie;
  • d) interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea legături cu anumite persoane.


Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului

Bulevardul G-ral Gheorghe Magheru nr. 7
Sector 1, Bucureşti, Cod poştal 010322
Tel: 021-315.36.33, 021-315.36.30, 021-310.07.89, 021-310.07.90
Fax: 021-312.74.74; E-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Categorie:

Acte normative

• Lege nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului

Copiii care solicită obţinerea statutului de refugiat, precum şi cei care au obţinut acest statut beneficiază de protecţie şi asistenţă umanitară corespunzătoare pentru realizarea drepturilor lor. Aceşti copii beneficiază de una dintre formele de protecţie prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România.

În situaţia în care copilul care solicită statutul de refugiat este neînsoţit de către părinţi sau de un alt reprezentant legal, susţinerea intereselor acestuia pe parcursul procedurii de acordare a statutului de refugiat se asigură de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei rază administrativ-teritorială se află organul teritorial al Ministerului Administraţiei şi Internelor unde urmează a fi depusă cererea. 

Cererea pentru acordarea statutului de refugiat al copilului aflat în această situaţie se analizează cu prioritate. În scopul susţinerii adecvate a intereselor copilului, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului desemnează o persoană cu studii superioare juridice sau de asistenţă socială din cadrul personalului propriu sau al unui organism privat autorizat, care să susţină drepturile copilului şi să participe, alături de acesta, la întreaga procedură de acordare a statutului de refugiat. 

În situaţia în care se constată că persoana desemnată de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului nu îşi îndeplineşte corespunzător obligaţia de apărare a intereselor copilului sau dovedeşte rea-credinţă în îndeplinirea acesteia, Oficiul Naţional pentru Refugiaţi poate solicita direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului înlocuirea acestei persoane. 

Până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cererii de acordare a statutului de refugiat, cazarea copiilor se realizează într-un serviciu de tip rezidenţial prevăzut de prezenta lege, aparţinând direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului sau unui organism privat autorizat. 

Copiii care au împlinit vârsta de 16 ani pot fi cazaţi şi în centrele de primire şi cazare aflate în subordinea Oficiului Naţional pentru Refugiaţi. Copiii cărora li s-a acordat statutul de refugiat, beneficiază de protecţia specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi, prevăzută de lege. 

În situaţia în care cererea copilului de acordare a statutului de refugiat, este respinsă în mod definitiv şi irevocabil, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului sesizează Oficiul Român pentru Imigrări şi solicită instanţei judecătoreşti stabilirea plasamentului copilului într-un serviciu de protecţie specială. 

Măsura plasamentului durează până la returnarea copilului în ţara de reşedinţă a părinţilor ori în ţara în care au fost identificaţi alţi membri ai familiei dispuşi să ia copilul. 

Copiii afectaţi de conflicte armate beneficiază de protecţie şi asistenţă în condiţiile legii. În caz de conflicte armate, instituţiile statului iau măsurile necesare pentru dezvoltarea de mecanisme speciale menite să asigure monitorizarea măsurilor adoptate pentru protejarea drepturilor copilului. 

Nici un copil nu va fi folosit ca spion, călăuză sau curier în timpul conflictelor armate. 

În situaţia existenţei unui conflict armat, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, în colaborare cu Ministerul Administraţiei şi Internelor, cu Ministerul Apărării Naţionale, precum şi cu alte instituţii cu atribuţii specifice, are obligaţia de a iniţia şi de a implementa strategii şi programe, inclusiv la nivel familial şi comunitar, pentru a asigura demobilizarea copiilor soldaţi şi, respectiv, pentru a remedia efectele fizice şi psihice ale conflictelor asupra copilului şi pentru a promova reintegrarea socială a acestuia. 

Oficiul Naţional pentru Refugiaţi

Str. Lt.col. Marinescu Constantin, nr. 15 A, sector 5, Bucuresti
Tel. +40-21-410.76.70; +40-21-410.76.70; Fax. +40-21-410.75.10
e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului

Bulevardul G-ral Gheorghe Magheru nr. 7
Sector 1, Bucureşti, Cod poştal 010322
Tel: 021-315.36.33, 021-315.36.30, 021-310.07.89, 021-310.07.90
Fax: 021-312.74.74; E-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Copyright © 2019, Caritas Maramures. All Rights Reserved.

Design by: MM