ADRESA

Strada Victoriei 82/21
430122 Baia Mare, Maramures

Tel.  0362-401169

Încredinţarea copiilor minori după divorţ

Acte normative

• Legea 272/ 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului
• Codul Familiei

În cazul unui proces de divorţ, instanţa judecătorească sesizată are obligaţia să se pronunţe prin hotărârea de divorţ şi asupra încredinţării copiilor minori, chiar dacă nu există o cerere expresă a soţilor în acest. În cazul în care soţii sunt separaţi în fapt şi nu a intervenit o hotărâre judecătorească de încredinţare a copilului, organul competent pentru stabilirea modalităţii de exercitare a drepturilor părinteşti şi de păstrare a legăturii personale cu copilul aflat la celălalt părinte este autoritatea tutelară. 

Instanţa judecătorească va hotărî, odată cu pronunţarea divorţului, căruia dintre părinţi vor fi încredinţaţi copiii minori. În acest scop, instanţa va asculta părinţii şi autoritatea tutelară şi, ţinând seama de interesele copiilor, pe care de asemenea îi va asculta dacă au împlinit vârsta de zece ani, va hotărî pentru fiecare dintre copii, dacă va fi încredinţat tatălui sau mamei. 

Pentru motive temeinice, copiii pot fi încredinţaţi unor rude ori unor alte persoane, cu consimţământul acestora, sau unor instituţii de ocrotire. 

Totodată, instanţa judecătorească va stabili contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor. Învoiala părinţilor privitoare la încredinţarea copiilor şi la contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a acestora va produce efecte numai dacă a fost încuviinţată de instanţa judecătorească.

Instanţa judecătorească decide încredinţarea copiilor minori în funcţie de interesul copiilor. Pentru a decide cu privire la încredinţarea copiilor minori, instanţa de judecată este obligată să asculte pe părinţi, autoritatea tutelară şi pe copiii care au împlinit vârsta de 10 ani. Ascultarea copilului minor se face în camera de consiliu în conformitate cu prevederile din Codul de procedură civilă. 

În cazul în care copilul a fost încredinţat unui părinte, acesta îşi va exercita drepturile părinteşti cu privire la persoana copilului. 

Când copilul a fost încredinţat unei alte persoane sau unei instituţii de ocrotire, instanţa judecătorească va stabili care dintre părinţi va exercita dreptul de a-i administra bunurile şi de a-l reprezenta sau de a-i încuviinţa actele. Persoana sau instituţia de ocrotire socială căreia i s-a încredinţat copilul va avea faţă de acesta numai drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor privitor la persoana copilului. Celălalt părinte are dreptul de a avea legături personale cu copilul, precum şi de a veghea la creşterea, educarea şi pregătirea lui profesională. 

În cazul încredinţării copilului unuia dintre părinţi care dispune de mijloace suficiente de trai, se păstrează obligaţia celuilalt părinte de a contribui la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copilului. 

Părinţii se pot învoi cu privire la cuantumul pensiei de întreţinere însă învoiala trebuie încuviinţată de instanţa judecătorească. Copilul minor are drept la întreţinere numai dacă se află în nevoie. În cazul în care copilul nu se găseşte în nevoie, adică are venituri îndestulătoare, părinţii săi nu au obligaţia de întreţinere. 

Copilul minor este întreţinut de părinţii săi. Dacă minorul are un venit propriu, care nu este îndestulător, părinţii au obligaţia să asigure condiţiile necesare pentru creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea sa profesională. 

În caz de neînţelegere, întinderea obligaţiei de întreţinere datorată de părinţi minorului, felul şi modalităţile executării precum şi contribuţia fiecăruia dintre părinţi, se vor stabili de instanţa judecătorească cu ascultarea autorităţii tutelare. 

Cuantumul obligaţiei de întreţinere se determină potrivit cu nevoia celui care o solicită şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti. Codul familiei stabileşte un plafon - Când întreţinerea este datorată de părinte sau de cel care înfiază, ea se stabileşte până la o pătrime din câştigul sau din munca pentru un copil, o treime pentru doi copii şi o jumătate pentru trei sau mai mulţi copii.

Obligaţia de întreţinere se execută în natură sau prin plata unei pensii în bani. Instanţa judecătorească va stabili felul şi modalităţile executării, ţinând seama de împrejurări. Instanţa judecătorească va putea mări sau micşora obligaţia de întreţinere sau a hotărî, încetarea ei, după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreţinerea sau nevoia celui ce o primeşte. 

Obligaţia de întreţinere se stinge prin moartea debitorului sau a celui îndreptăţit la pensia de întreţinere. Moştenitorul persoanei care a fost obligată la întreţinerea unui minor sau care i-a dat întreţinerea fără a avea obligaţia legală este ţinut, în măsura valorii bunurilor moştenite, să continue întreţinerea, dacă părinţii minorului au murit, sunt dispăruţi sau sunt în nevoie, însă numai cât timp cel întreţinut este minor. 

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului

Bulevardul G-ral Gheorghe Magheru nr. 7
Sector 1, Bucureşti, Cod poştal 010322
Tel: 021-315.36.33, 021-315.36.30, 021-310.07.89, 021-310.07.90
Fax: 021-312.74.74; E-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Categorie:

Copyright © 2019, Caritas Maramures. All Rights Reserved.

Design by: MM