ADRESA

Strada Victoriei 82/21
430122 Baia Mare, Maramures

Tel.  0362-401169

Traficul de fiinţe umane

Acte normative

• Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane

Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului cu persoane defineşte traficul de persoane ca fiind “recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane”.

Recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie trafic de minori.

Prin exploatarea unei persoane se înţelege:

  • a. Executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forţat ori cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate;
  • b. Ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire;
  • c. Obligarea la practicarea prostituţiei, la reprezentări pornografice în vederea producerii şi difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală;
  • d. Prelevarea de organe;
  • e. Efectuarea unor alte asemenea activităţi prin care se încalcă drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.


Latura cea mai răspândită a traficului de persoane este traficul de femei în scopul exploatării sexuale (prostituţie forţată). 

Există un număr mare de femei care, crezând că vor presta o muncă decentă în străinătate, sfârşesc prin a descoperi că, de fapt, au fost silite să se prostitueze, au fost bătute, umilite, lipsite de orice drept, lipsite de identitate, transformate în obiecte. 

Astfel, între metodele diverse de recrutare a victimelor dezvoltate de traficanţi se numără:

  • • Promisiunea mincinoasă
  • • Răpirea
  • • Anunţul de mică publicitate


Sfaturi pentru încadrarea legală în muncă (peste hotare)

  • 1) Dacă v-aţi hotărât să plecaţi la muncă peste hotare prin intermediul unei agenţii de plasare de forţă de muncă în străinătate, atunci verificaţi, în primul rând, dacă firma respectivă deţine o licenţă de funcţionare.
  • 2) Solicitaţi de la reprezentanţii firmei care v-au promis să vă angajeze în străinătate să vă prezinte licenţa şi să vă furnizeze o copie după acest document. Este foarte important ca datele să corespundă cu cele pe care vi le-au oferit reprezentanţii firmei: denumirea, adresa, perioada de funcţionare.
  • 3) Verificaţi dacă în biroul firmei este afişată lista de servicii pe care le prestează.
  • 4) Cereţi să vi se prezinte contractul de colaborare cu firma de peste hotare, care trebuie să fie legalizat în ţara unde urmează să vă angajaţi.
  • 5) Când sunteţi abordaţi de un "agent", trebuie să cunoaşteţi numele şi prenumele persoanei respective.
  • 6) "Agentul" trebuie să vă prezinte o procură legalizată de notar care îi dă dreptul să recruteze personal pentru angajare în străinătate.
  • 7) Luaţi legătura cu secţia comercială a Ambasadei sau Consulatului din ţara în care vă pregătiţi să plecaţi. Aflaţi dacă firma sau persoana respectivă există în realitate şi dacă puteţi avea încredere în acestea.
  • 8) Cereţi un număr de telefon de la reprezentanţa din străinătate a firmei care urmează să vă angajeze şi nu ezitaţi să sunaţi acolo. Interesaţi-vă dacă aceasta are încheiat un contract cu firma din România.
  • 9) Interesaţi-vă care sunt condiţiile de intrare pentru cetăţenii români în ţara în care doriţi să lucraţi.
  • 10) Când vi se oferă un loc de muncă, trebuie să semnaţi un contract de muncă şi să nu vă limitaţi la o simplă promisiune.
  • 11) Citiţi cu atenţie contractul de angajare sau de studii în străinătate, precum şi notele de subsol sau de sfârşit. Vă recomandăm, de asemenea, să consultaţi un jurist.
  • 12) Contractul de angajare sau studii în străinătate trebuie întocmit în limba pe care o cunoaşteţi!
  • 13) Nu este recomandabil să-l plătiţi pe intermediar înainte de a fi semnat contractul de angajare sau de studii în străinătate.
  • 14) Un contract de angajare/de studii în străinătate trebuie să cuprindă următoarele informaţii:
  •     ţara de reşedinţă;
  •     numele angajatorului sau al firmei cu toate datele de contact: adresa, numărul de telefon şi de fax.
  • 15) Un contract de angajare în străinătate trebuie să cuprindă următoarele informaţii:
  •     • descrierea muncii şi a condiţiilor de muncă;
  •     • condiţiile de remunerare;
  •     • condiţiile de locuit (eventual);
  •     • termenul de valabilitate a contractului;
  •     • condiţiile de protecţie socială.
  • 16) Un contract de angajare în străinătate trebuie să cuprindă informaţii despre condiţiile de sejur în ţara de destinaţie şi informaţii despre persoana responsabilă din acea ţară, despre responsabilităţile acestei persoane.
  • 17) Dacă firma care vă facilitează angajarea peste hotare vă obligă să achitaţi taxa pentru documentaţie de transport, solicitaţi chitanţa de plată. Ar fi bine, de asemenea, să transferaţi aceşti bani în contul curent al firmei deschis la o bancă. Numai aşa veţi putea dovedi în viitor că aţi realizat această plată.
  • 18) Nivelul de salarizare care vi se propune trebuie analizat cu foarte mare atenţie. Este important să ştiţi dacă acesta este la nivelul salariilor din ţara respectivă. Aceste informaţii pot fi obţinute la Ambasada acelei ţări din România. Cea mai bună metodă de a primi banii este prin contul personal în bancă. Acesta poate fi deschis în România. Informaţii suplimentare pot fi obţinute la orice bancă.


Cum poate fi ajutată o femeie exploatată sexual şi economic când se află pe teritoriul altui stat?

  • i. În primul rând, se va apela la ajutorul Ambasadei şi Consulatului României. Bugetul acestora nu permite acordarea ajutorului material. În schimb, acestea acordă asistenţă în eliberarea documentelor provizorii care să confirme cetăţenia şi să le permită femeilor să se întoarcă acasă.
  • ii. În perioada aflării lor pe teritoriul unui alt stat, femeile pot apela la serviciile centrelor specializate, care oferă asistenţă victimelor traficului cu persoane. Aceste centre asigură victimelor adăpost, asistenţă materială, medicală şi juridică, asigură serviciile de traducere, întreprind măsuri necesare pentru declanşarea urmăririi penale împotriva traficanţilor, iau legătura cu ambasada/consulatul pentru facilitarea întoarcerii femeilor în ţară.
  • iii. Acest gen de servicii este acordat şi de organizaţiile de femei şi de cele care se ocupă cu promovarea Drepturilor Omului în general.
  • iv. Persoana respectivă poate întreba de adăposturile pentru femei (de exemplu, în Germania, astfel de adăposturi există în aproape toate oraşele).
  • v. De asemenea, bisericile şi alte organizaţii cu caracter religios oferă şi ele ajutor femeilor în suferinţă.
  • vi. Trebuie anunţată şi implicată Poliţia. De multe ori, victimele se tem să apeleze la Poliţie. În realitate, în toate ţările Uniunii Europene, Poliţia le protejează şi le ajută pe victimele traficului cu persoane.


Modalităţi de căutare a unei femei care a dispărut în străinătate:

  • 1) În cazul în care soţia dvs., fiica, o altă rudă sau cunoştinţă n-au dat nici un semn după ce au plecat în străinătate, adresaţi-vă imediat cu o cerere la sectorul de poliţie din circumscripţia unde locuiţi sau la Direcţia Regională pentru Combaterea Crimei Organizate şi Antidrog din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor. Însă chiar dacă vă veţi adresa unui alt departament al Ministerului Administraţiei şi Internelor, cererea dvs. va ajunge oricum la organul competent. De aceea, întocmiţi cererea în scris şi anexaţi o poză recentă a persoanei dispărute.
  • 2) Sesizaţi poliţia, povestiţi ce s-a întâmplat şi prezentaţi toate informaţiile care ar putea ajuta poliţia în găsirea persoanei dispărute:
  • 3) Expuneţi cu exactitate tot ce ştiţi în legătură cu intenţiile femeii de a pleca la muncă în străinătate. De exemplu, dacă aţi vorbit cu ea la telefon descrieţi ce v-a spus că avea de gând să facă în viitorul apropiat, şi anume: dacă avea de gând să-şi păstreze locul de muncă, să-şi găsească un alt serviciu sau să se întoarcă acasă. Amintiţi-vă ce acte şi-a luat cu ea, cu cine dintre conaţionali comunică, adresele şi telefoanele acestora.
  • 4) Dacă aveţi informaţii în legătură cu locul unde se află femeia, nu uitaţi să le menţionaţi în cerere. Acestea ar putea cuprinde un număr de telefon sau o adresă. Dacă aţi telefonat deja acolo, notaţi rezultatele: cine v-a răspuns şi ce anume a spus acea persoană. Cine a răspuns la întrebările dvs. - români sau străini? Cum s-a prezentat persoana cu care aţi discutat?
  • 5) De asemenea, indicaţi în cerere dacă femeia respectivă a mai fost plecată în străinătate fără a-şi anunţa rudele şi prietenii. Dacă acest lucru s-a mai întâmplat, verificaţi locurile posibile unde s-ar putea afla persoana respectivă. Dacă aţi făcut deja acest lucru, care au fost rezultatele? Nu uitaţi să treceţi şi adresele respective.
  • 6) Amintiţi-vă dacă femeia avea paşaport, pentru ce ţară a obţinut viză, în ce ţară intenţiona să plece şi cu ce mijloc de transport (tren, avion, autocar).
  • 7) Dacă aveţi informaţii sigure precum că femeia şi-a găsit de lucru în străinătate printr-o firmă intermediară, indicaţi în cerere adresa şi telefonul firmei de peste hotare. Această informaţie este foarte importantă.
  • 8) Expuneţi în cerere toate informaţiile privind intenţiile şi caracterul persoanei respective, pe care le deţineţi din relatările rudelor şi prietenilor.
  • 9) Explicaţi cu cine comunica femeia respectivă înainte de a pleca, cine ar putea cunoaşte planurile ei; indicaţi datele de contact ale acestor oameni pentru ca poliţiştii să poată lua legătura cu ei.
  • 10) Dacă deţineţi copii ale documentelor de identitate ale femeii pe care ştiţi că le-a luat cu ea, anexaţi la cerere o copie a acestora. Acestea pot fi copii xerox după paşaport, contract/e de muncă, bilete de călătorie, certificat de asigurare.


Acţiunile dvs. după depunerea cererii:

  • a) Ofiţerul de serviciu este obligat să preia şi să înregistreze cererea dvs. Este important să vă notaţi numărul sub care a fost înregistrată cererea. Dacă aceasta n-a fost înregistrată, formal ea nu există.
  • b) Cererea urmează să fie analizată de şeful departamentului unde a fost depusă. El/ea va decide ce urmează să se întâmple în continuare. Desigur, vă puteţi adresa direct şefului de department cu condiţia să vă înscrieţi în prealabil în audienţă.


Termenul de luare a deciziei - între 3 şi 10 zile. Activitatea poliţiei se află sub controlul Parchetului General. Acolo se pot depune plângeri împotriva ofiţerilor care nu respectă legea. 

Ministerul Administraţiei şi Internelor

Adresa: Piata Revolutiei nr.1 A, sect. 1, Bucuresti
Centrala M.A.I.: 021 / 303.70.80; Audiente: 021 / 315.86.16; Relatii cu publicul: 021 / 314.10.50 
E-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. 

Ministerul Justiţiei 

Bucureşti, Str. Apolodor, Nr.17, sector 5. Web: www.just.ro

Serviciul pentru Relaţii cu Publicul -Şef serviciu: Cătălina Stănescu

Număr de telefon secretariat 037 204 1046 
E-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Copyright © 2019, Caritas Maramures. All Rights Reserved.

Design by: MM