ADRESA

Strada Victoriei 82/21
430122 Baia Mare, Maramures

Tel.  0362-401169

Discriminarea

Acte normative

• Lege nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi
• Ordonanţa de urgenţă nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare
• Legea nr. 53/2003 Codul muncii

Discriminarea reprezintă orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV sau apartenenţă la o categorie defavorizată precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea sau înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ori a drepturilor recunoscute prin lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice. Este considerată discriminare şi dispoziţia de a discrimina persoanele. 

Constituie hărţuire şi se sancţionează contravenţional orice comportament pe criteriu de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenenţă la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv. Orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă bazată pe două sau mai multe criterii prevăzute de lege constituie circumstanţă agravantă la stabilirea răspunderii contravenţionale dacă una sau mai multe dintre componentele acesteia nu intră sub incidenţa legii penale.

Constituie victimizare şi se sancţionează contravenţional orice tratament advers, venit ca reacţie la o plângere sau acţiune în justiţie cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal şi al nediscriminării. Măsurile luate de autorităţile publice sau de persoanele juridice de drept privat în favoarea unei persoane, unui grup de persoane sau a unei comunităţi, vizând asigurarea dezvoltării lor fireşti şi realizarea efectivă a egalităţii de şanse a acestora în raport cu celelalte persoane, grupuri de persoane sau comunităţi, precum şi măsurile pozitive ce vizează protecţia grupurilor defavorizate nu constituie discriminare. În România, stat de drept, democratic şi social, demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane reprezintă valori supreme şi sunt garantate de lege. Principiul egalităţii între cetăţeni, al excluderii privilegiilor şi discriminării sunt garantate. 

Discriminarea directă 

• Codul Muncii (Legea nr. 53/2003) 

Orice discriminare directă sau indirectă faţă de un salariat, bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală, este interzisă. 

Constituie discriminare directă actele şi faptele de excludere, deosebire, restricţie sau preferinţă care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării drepturilor prevăzute în legislaţia muncii. 

Pentru munca egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare bazată pe criteriul de sex cu privire la toate elementele şi condiţiile de remunerare.

• Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi

Prin egalitate de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi se înţelege luarea în considerare a capacităţilor, nevoilor şi aspiraţiilor diferite ale persoanelor de sex masculin şi, respectiv, feminin şi tratamentul egal al acestora. 

Măsurile pentru promovarea egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi şi pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare bazate pe criteriul de sex se aplică în domeniul muncii, educaţiei, sănătăţii, culturii şi informării, politicii, participării la decizie, furnizării şi accesului la bunuri şi servicii, precum şi în alte domenii reglementate prin legi speciale.

Prin discriminare directă se înţelege situaţia în care o persoană este tratată mai puţin favorabil, pe criterii de sex, decât este, a fost sau ar fi tratată altă persoană într-o situaţie comparabilă;

Constituie discriminare bazată pe criteriul de sex orice comportament nedorit, definit drept hărţuire sau hărţuire sexuală, având ca scop sau efect:

  • a. de a crea la locul de muncă o atmosferă de intimidare, de ostilitate sau de descurajare pentru persoana afectată;
  • b. de a influenţa negativ situaţia persoanei angajate în ceea ce priveşte promovarea profesională, remuneraţia sau veniturile de orice natură ori accesul la formarea şi perfecţionarea profesională.


Pentru prevenirea şi eliminarea oricăror comportamente, definite drept discriminare bazată pe criteriul de sex, angajatorul are următoarele obligaţii:

  • a. să prevadă în regulamentele interne ale unităţilor sancţiuni disciplinare pentru angajaţii care încalcă demnitatea personală a altor angajaţi prin crearea de medii degradante, de intimidare, de ostilitate, de umilire sau ofensatoare.
  • b. să asigure informarea tuturor angajaţilor cu privire la interzicerea hărţuirii şi a hărţuirii sexuale la locul de muncă,
  • c. să informeze imediat după ce a fost sesizat autorităţile publice abilitate cu aplicarea şi controlul aplicării legislaţiei privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi.

Discriminarea indirectă 

• Ordonanţa de Guvern nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare

Prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, tnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectarea HIV ori apartenenţă la o categorie defavorizată care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.

• Codul Muncii (Legea nr. 53/2003) 

Constituie discriminare indirectă actele şi faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute mai sus dar care produc efectele unei discriminări directe. 

• Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi

Prin discriminare indirectă se înţelege situaţia în care o dispoziţie, un criteriu sau o practică, aparent neutră, ar dezavantaja în special persoanele de un anumit sex în raport cu persoanele de alt sex, cu excepţia cazului în care această dispoziţie, acest criteriu sau această practică este justificată obiectiv de un scop legitim, iar mijloacele de atingere a acestui scop sunt corespunzătoare şi necesare. 

Legislaţia românească pune la dispoziţie cetăţenilor următoarele mijloace de sesizare, plângere şi reclamare: 

A. Folosind Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi: 

Discriminarea de gen pe piaţa muncii:

  • • sesizarea, plângerea şi reclamarea către angajator;
  • • medierea cu ajutorul organizaţiilor sindicale sau a reprezentanţilor angajaţilor;
  • • sesizarea instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa angajatul, respectiv la secţia/completul pentru conflicte de muncă şi drepturi de asigurări sociale din cadrul tribunalului sau, după caz, instanţa de contencios administrativ.


Discriminarea de gen, în alte domenii decât piaţa muncii:

  • • sesizarea instanţelor competente, potrivit dreptului comun şi solicitarea despăgubirilor materiale şi/sau morale, precum şi/sau înlăturarea consecinţelor faptelor discriminatorii de la persoana care le-a săvârşit.


B. Folosind legislaţia anti-discriminare: 

În vederea combaterii faptelor de discriminare, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării îşi exercită atribuţiile în următoarele domenii:

  • a. prevenirea faptelor de discriminare;
  • b. medierea faptelor de discriminare;
  • c. investigarea, constatarea şi sancţionarea faptelor de discriminare;
  • d. monitorizarea cazurilor de discriminare;
  • e. acordarea de asistenţă de specialitate victimelor discriminării.

Persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data săvârşirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoştinţă de săvârşirea ei. Consiliul soluţionează sesizarea prin hotărârea Colegiului director. 

Prin cererea introdusă, persoana care se consideră discriminată are dreptul să solicite înlăturarea consecinţelor faptelor discriminatorii şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării. Hotărârea se comunică părţilor în termen de 15 zile de la adoptare şi produce efecte de la data comunicării. 

C. De asemenea, persoana care se consideră discriminată poate formula, în faţa instanţei de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru şi nu este condiţionată de sesizarea Consiliului. 

Termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani şi curge de la data săvârşirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoştinţă de săvârşirea ei. Judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a Consiliului. Hotărârea pronunţată de instanţa de judecată se comunică Consiliului.

Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării

Program de lucru cu publicul: Luni-Joi 08:00 - 16:30 Vineri: 08:00 - 14:00
Adresa: Piata Valter Maracineanu nr 1-3, sector 1, 010155 Bucuresti
Telefon: +4 021 312.65.78; +4 021 312.65.78; +4 021 312.65.79; +4 021 312.65.79 
Fax: +4 021 312.65.85; Email: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi

Adresa: Bulevardul Magheru 6-8 sector 1, Bucureşti 
Email: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.
Telefon 021 316 20 44 021 316 20 44; Fax 021 316 20 43 

Inspecţia Muncii 

Str. Matei Voievod nr. 14, Sector 2, Bucureşti 
Tel.: 302.70.30/302.70.54 
www.inspectmun.ro

Copyright © 2019, Caritas Maramures. All Rights Reserved.

Design by: MM